Nu credeam ca o sa ajung sa scriu un asa articol...dar se pare ca l-am scris.
Sunt singur...sotia mea este plecata din tara .Iata am 39.3 sunt transpirat pe ici pe colo, imi simt toti muschii din trup cum ma dor si corpul meu aproape ca refuza sa ma asculte. Sunt cuprins de o lene foarte mare (opus felului meu de a fi). Ma uit la o vitamina pe noptiera si ma gandesc cum sa fac sa ajung la ea fara sa ma misc...este greu...mintea mea gandeste o idee mai greu acum...am ajuns la vitamina folosind o sticla...o trag la mine si...cade...aoleo..mai bine nu cadeai...acum trebuie sa fac un efort si mai mare...o iau...uraaa...sunt bucuros. Poate imi mai da putere.
Incep sa ma gandesc singur in patul meu... ma gandeam ca nu sunt gata sa dau ochii cu Dumnezeu..nu acum...mai am chestii nerezolvate cu El (cunoscatorii stiu). Oare o sa "se termine" asa...singur in pat...ce aiurea este sa nu fie sotia ta langa tine sa te ingrijeasca.
Am citit de curand o carte excelenta care ma pus bine pe ganduri "Cand se incheie jocul, totul se intoarce in cutie"de John Ortberg. In carte vorbeste despre faptul ca mai devreme sau mai tarziu toti murim si dam ochii cu Dumnezeu si totul se intoarce la El. El este Stapanul jocului. Ma gandesc..."Doamne..asta e? ...mai am zile?...jocul e gata?"
Ma gandeam ca ne iubim foarte mult eu si sotia mea..partea asta am acoperit-o ;)...dar ce fac...cu fratele meu nu prea am petrecut mult timp de calitate...nici cu mama...ii iubesc si le-am spus-o de multe ori...imi este cald...foarte cald..ce sa fac?...il sun pe fratele meu care sta vizavi.
Il sun sa-mi aduca niste mancare si medicamente (am uitat sa mentionez..tocmai m-am intors dintr-o calatorie, acolo am racit si nu am mancare deloc in casa).
Astept...si ma gadesc...oare asta este?...ce am facut cu viata mea?...am facut multe...dar am facut ce trebuie?
Este asa de aiurea sa fi bolnav...sunt cuprins de pace...ma linistesc...ma gandesc ca este ok...voi fi bine cand dau ochii cu Dumnezeu...o sa scap de febra si de durerea muschilor... cred ca aici am luat-o un pic razna...
Unde sunt prietenii mei?...nu mai am...poate unu, doi..restul sunt foarte multi amici...nu am prieteni sa ii sun...ce aiurea...parca trece o vesnicie pana vine fratele meu...ce face?...verific temperatura...39.5.. o sun pe sotia lui..."ai ajuns acasa sa stai cu copii?...trimite-l te rog pe frate-miu ca e groasa treaba...ma simt din ce in ce mai rau"...astept...imi dau seama ca Einstein avea dreptate..timpul este relativ...parca este o vesnicie acum... nu mai vine si eu ma dau de ceasul morti...imi este rau...ii dau un sms lui si sotiei lui..."trimite-l sa vina la mine repede cu o felie de paine" ...ma suna ..."sunt la farmacie,vin"...intr-un final ajunge...manac putin si iau niste pastile...pleaca dupa 30 minute si imi spune "Daca o sa te simti mai rau sa ma suni"...daaaa..."pai o sa mai pot sa te sun daca sunt inconstient?"...iar raman singur... rau este sa fi bolnav si singur.....iar ma gandesc...nu am copii...cine va duce numele mai departe...ce ramane in urma mea
...incep sa-mi fi dorit sa fi avut un copil...sunt asa de singur in pat...
Incerc sa verific temperatura dar termometrul inca nu a revenit la 37 de grade...ma uit la el si ma gandesc..cum sa fac sa-l aduc la 37 grade ca sa-mi pot verifica temperatura?...il bag intr-un pahar cu apa...nu scade mare lucru...incep sa ma "lupt" cu termometru...il scutur...este asa de greu...hai ma scade odata...dupa un timp...o alta eternitate...scade la 37 de grade...ma bucur iar...am luptat cu termometrul si am iesit invingator......eeee...verific temperatura...39.6...ce fac?...e groasa...am luat medicamentele si tot nimic... incep sa ma rog..." Doamne mai da-mi zile"..."Nu voi muri...ci voi trai si voi povestii minunile Domnului"...si altele ;)...
Acum sunt bine sanatos... medicamentele si rugaciunea intr-un final si-au facut efectul...concluziile:
1. Nu este bine sa fi bolnav :))
2. Incearca sa ai cat mai putine regrete;
3. Ar fi bine sa ai prieteni de calitate care sa te viziteze cand este nevoie;
4.Fi pregatit.Mai devreme sau mai tarziu toti avem o intalnire la care nu putem lipsi ...suntem noi gata...esti tu gata pentru intalnirea inevitabila cu Dumnezeu?
Nu luam nimic cu noi..nici macar un prosp sa ma sterg de transpiratie :)...totul se intoarce la EL...toate posesiunile "noastre" care de fapt sunt ale Lui...la noi sunt doar temporar...totul este temporar...casa mea... masina mea...chiar si trupurile noastre...toate sunt temporare...duhul meu se va intoarce la Dumnezeu...este el gata sa se intalneasca cu Creatorul Universului?
Sa ne ajute Dumnezeu sa traim viata cum doreste El...si nu cum dorim noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu